cinegetica

Hrana, adapost si liniste

Mi-am propus sa incep cu un subiect discutabil si controversat : „combaterea braconajului”. Constituie o problema delicata, fiind acceptata ideea conform careia braconajul afecteaza toate fondurile de vanatoare. Este considerat braconaj orice act de incalcare a legilor de reglementare a vanatorii (Legea 103/1996), prin recoltarea ilegala a vanatului in perioade oprite sau nu, fara autorizatie, cu orice fel de mijloace.

De asemenea se considera „braconier” persoana care, fara a avea dreptul de a vana pe un anumit teritoriu prinde sau omoara vanatul indiferent de scopul urmarit. Braconajul se practica de catre unii vanatori cat si de alte persoane, in grupuri sau individual.

Pentru combaterea braconajului este nevoie sa se cunoasca mijloacele si metodele utilizate in practicarea lui: braconaj cu arma, cu latul, cu curse, cu autovehicule, cu caini, cu otrava precum si culegerea oualor sau prinderea puilor. Pentru a stopa aceasta practica este necesara o puternica organizare, caci lupta impotriva acestui fenomen nu poate fi in nici un caz rezolvata de o singura persoana. Iar asta am constatat cu totii de-a lungul timpului.

Din totdeauna se vorbeste despre braconajul care trebuie combatut, dar ar trebui sa ne gandim, ca in prezent sunt alti factori si conditii la care trebuiesc luate masuri urgente.

Ca tanar vanator si silvicultor, imi permit sa va intreb, fara retinere, iubiti cititori si dragi impatimiti ai tagmei:

Dar cum si de unde sa se mai hraneasca fazanul, potarnichea, rata sau gainusa cu puii ei?

Iepurele unde sa-si mai gaseasca loc pentru culcus ?

Pe sute si mi de hectare de teren s-a reintrodus monocultura, pentru ca au aparut mari arendasi sau proprietari si pentru ca asa este cel mai rentabil.

Consecintele se vad in toamna cand cat vezi cu ochii este numai teren neted, arat, discuit si semanat, fara nici o buruiana. Iar ca sa mai castigam teren aram, pana si drumurile.
Mergem la vanatoare, ne intoarcem cu tolba goala si ne plangem ca nu este vanat!

Alta problema ar fi defrisarea arbustilor: nu mai sunt perdele de protectie.

Speciile de vanat mai pot suferi pierderi mari din cauza celor care folosesc în agricultura substante toxice in mod neglijent sau din cauza unor utilaje mecanizate, care distrug cuiburi, pui, exemplare adulte in perioada cositului sau a secerisului.

Semintele pentru semanatura sunt tratate, cu culori ciudate, iesind pe teren observ foarte des grau rosiatic „ca cel otravit pentru sobolani”. M-am interesat si mi s-a spus ca nu este otravit ci tratat chimic.

Consecinta – nu mai sunt soareci, urmeaza apoi lantul trofic, vulpi, iepuri. Sigur graul acela afecteaza puii de fazani sau potarnichi. Ca atare in teren sunt cateva stoluri de potarnichi, care nici nu cresc, nici nu scad in efectiv si sunt localizate in niste spinarisuri care de 10 ani sunt tot acolo. Asa ca potarnichile alea mananca seminte de buruieni, nu grau tratat. Interesant ce putere de regenerare au: stau constant in acelasi loc, este ca o cantina pentru vulpi si pasari rapitoare si totusi familiile astea rezista, stolurile au cam acelasi numar de indivizi in fiecare an. Daca nu s-ar face ierbicizare atat de intens, sunt sigura ca intreg ecosistemul si-ar reveni rapid, asa, sunt la limita extinctiei.

Pentru a putea inmulti vanatul pana la efectivul optim si apoi pentru a pune vanatorii in situatia de a practica vanatoarea spre multumirea lor, fondurile de vanatoare au nevoie de un plan de lucrari, in care sa se prevada pe de o parte obiectivele de atins si lucrarile necesare pentru atingerea acestor obiective.

Planul de lucrari trebuie sa fie adaptat necesitatilor terenului si se poate intocmi pentru un singur fond sau pentru un complex de fonduri.

Sunt necesare lucrari care servesc nemijlocit dezvoltarea vanatului: ingrijirea fanetelor si pasunilor, cultivarea de plante in scop vanatoresc.

Imbunatatirea mediului prin plantarea la marginea poienilor de arbori si arbusti care produc fructe, frunze si ramuri ca hrana pentru vanat, exemplu:- castanul porcesc (Aesculus hippocastanum), meri si perii padureti (fructele fiind foarte apreciate de porci mistreti).
– catina alba de rau (Hippophae rhamnoides), catina rosie (Tamarix ramosissima). Sunt doua specii excelent adaptabile terenurilor degradate dar si apreciate ca plante medicinale in industria farmaceutica, alimentara si in silvicultura. Fructele fiind bogate in tananiti, prin consumarea acestor drupe globuloase, fazanul, potarnichea, gugustiucul sau ierunca, ar beneficia de un aport bogat in vitamina A si C. S

Seciile indigene cu raspandire larga, cum ar fi : zmeur-ul (Rubus idaeus), mur de camp (Rubus caesius), maces (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa) sau corn-ul (Cornus mas),etc. Aceste specii, au o mare aptitudine adaptiva fiind nepretentios fata de sol, fixandu-se bine, suporta gerurile si uscaciunea.

Vegetatia forestiera asigura si adapostul necesar pentru odihna sau constituie refugiu impotriva intreruperilor sau a animalelor rapitoare pentru majoritatea speciilor de vanat. Este necesara crearea de remize si plantarea de arbori si arbusti care servesc adapost vanatului, construirea de hranitori de diferite tipuri, in functie de speciile de vanat, sarariile, fantani, in terenurile total lipsite de apa, adaposturi, scaldatori pentru mistreti, bai de nisip pentru fazani.

Deschiderea sau largirea de linii parcelare in padure serveste atat pentru culturi destinate vanatului, cat si pentru practicarea vanatorii. Lipsa de apa verile caniculare are efecte deosebit de grave. Construirea de fantani, o necesitate, in terenurile de stepa, fara ape curgatoare sau statatoare, in perioadele de seceta indelungata, vanatul neputandu-si satisface necesarul de apa numai din hrana pe care o consuma poate provoca migrarea sau disparitia vanatului din zona afectata.

Efectivele de iepuri, capriori, lopatari si cerbi din luncile raurilor sunt periodic decimate de apele de inundatie, in special primavara la topirea zapezii, in timp ce la vanatul cu pene sunt distruse cuibarele, pasarile adulte putandu-se salva in zbor, vanatul cu par sufera pierderi insemnate, deoarece, desi poate sa inoate, el nu reuseste sa invinga curentii apei si nu poate parcurge distante mari.
Pentru prevenirea sau reducerea pierderilor se construiesc din loc in loc movile de pamant avand o astfel de inaltime, incat nici apele cele mai mari sa nu le acopere. Inierbarea platformei este necesara pentru a o apara contra macinarii sub actiunea curentului apei si ca vanatul refugiat aici sa gaseasca hrana.

Scaldatori artificiale pentru cerb si mistret: pentru aceste doua specii, scaldatul in mocirla este o necesitate vitala. Daca ele nu gasesc scaldatori, se muta in alte terenuri, unde aceasta conditie este indeplinita. Putem ajuta vanatul, amenajand scaldatori artificiale, acolo unde acestea lipsesc sau sunt rau distribuite pe teren. Trebuie insa avut in vedere ca cele doua specii de vanat nu fac baie in apa, ci in noroi.
Pentru amenajarea de scaldatori artificiale, se aleg portiuni linistite, care au izvoare sau mocirle in tot cursul anului. Se pot semana insa plante erbacee de talie mica. Nu departe de scaldatoare trebuie sa existe arbori cu coaja nu prea aspra de care mistretii sa se frece, dupa baie.

Hrana, atat sub aspect calitativ cat si cantitativ are un rol deosebit de important pentru pastrarea vitalitatii si a sanatatii corpului. Vanatul are nevoie de o multime de substante, ca: apa, saruri minerale, vitamine, substante albuminoide, substante grase, hidrocarbonati ,etc. In mod normal vanatul gaseste toate acestea in hrana zilnica. In cazul lipsei acestora, ele trebuie asigurate prin hranire complementara.

Cervidele sunt animale rumegatoare, avand ca hrana de baza, vegetatia lemnoasa si plante erbacee, mai consuma licheni, semnite si fructe de padure. Vanatul ierbivor, consuma hrana alegandu-si pe cea preferata, direct din vegetatia forestiera sau agricola spontana sau din culturile facute special in scopul hranirii. Pasunile si poienile din interiorul padurii se mentin ca fanete pentru vânat, dar se cosesc o data pe an pentru a produce otava. Fanul se recolteaza de pe pasunile insorite deoarece are o valoare nutritiva ridicata.

Frunzarele alaturi de furaje, reprezinta intre 30-40% din furajul uscat.

Se administreaza in special cervidelor si consta in frunze de : frasin, ulm, plop, salcie capreasca sau paltin, etc. Suculentele (tuberculi si bulbi) la care se adauga borhotul care este furajul preferat pentru mistreti.

Concentratele granulate, nutreturile sunt folosite la hranirea ursilor, cervidelor si se administeaza in jgheaburi adapostite sub hranitori.
Sarea pentru vanat este un condiment care mareste pofta de mancare, activeaza digestia si actioneaza favorabil la transformarea substantelor nutritive consumate, usurand asimilarea lor.

Sarariile se amplaseaza la hranitori si in apropierea lor pe potecile de trecere a vanatului sau pe langa scaldatori.

Dintre sarurile minerale cele mai importante sunt: sarea gema, sarea de potasiu, de calciu si de fosfor. Calciu se gaseste in trifoi, lucerna, ierburi grase si frunze. Fosforul in diferite seminte iar fosfatul de calciu in frunze, lastari, muguri, coaja de arbori, bogate in calciu sunt frunzele de plop tremurator, coaja de salcie capreasca, frunzele de zmeur, frunzele de soc, frunzele de mur . Acestea arata ca este necesar sa se mentina in etajul subarboretului speciile arbustive mai sus mentionate.

Albuminoidele se gasesc in ierburi grase si in speciile de trifoi si lucerna, hidrocarbonatii in ghinda, jir, castane porcesti, cartofi, sfecla, etc.

In sezonul de vegetatie hrana nu este o problema, deoarece exista culturi agricole in apropiere, de unde vanatul si in special capriorul sa-si completeze hrana.

In perioadele grele de iarna animalele isi salveaza existenta, consumand hrana complementara si uscata, pusa la dispozitia lui de catre om. Si acest lucru se intampla in cel mai fericit caz, cand autoritatiile competente (seful de grupa, paznicul de vanatoare ) sau cei care sunt responsabili, se implica in ajutorarea si ocrotirea vanatului care dealtfel este o alta activitate cinegetica.

Hrana asigurata vanatului pe timp de iarna trebuie astfel aleasa incat sa contina toate substantele necesare acestuia:
– hranirea complementara : (otava si lucerna) mai ales cu plante suculente. – hrana concentrata: (ghinda ,jir, castane, porumb);
– furaje uscate (fan, lucerna, trifoi);
– legume suculente (varza furajera, napi, sfecla).

Pentru asigurarea hranei vanatului, as propune infiintarea unor culturi speciale de:
– Lucerna (Medicago sativa), care este una dintre cele mai importante plante pentru vanat, atat in stare verde cat si ca fan pe o suprafata de 1,0 ha.
– Trifoiul rosu (Trifolium pratense), este o planta aproape la fel de valoroasa ca si lucerna, indicata pentru regiunile de deal si munte cu precipitatii abundente.
– Napii (Heliantus tuberosum), ar fi recomandat sa se planteze pe suprafete mici pentru a putea fi ingradite. Necesar sa se amplaseze unele ogoare in locurile de hranire pentru mistreti, astfel obligand vanatul sa-si caute singur hrana determinandu-l astfel sa faca miscare cea ce este necesar in perioada rece a anului.

In lipsa ghindei, a castanelor si a faptului ca jirul nu se recolteaza, hrana poate fi alcatuita din porumb, cumparat de la producator.

Putem incerca ocrotirea pe cat posibil a subarboretului producator de fructe.

Ar trebuii creeate si mentinute zone de unde sa nu se culeaga fructe de padure. Important sa amelioram vegetatia din poieni pentru hrana vanatului, prin insamantare cu ierburi, la care circa 1/3 sa fie reprezentata de specii leguminoase.
Odata cu reviziurea amenajamentului, prin masurile silviculturale adoptate, se poate influenta concentrarea sau dispersarea uniforma a speciilor de vanat, in cuprinsul unui arboret.

Vegetatia agricola, prin abundenta, inaltimea si variatia sa, chiar in decursul aceluiasi anotimp, determina o schimbare continua a structurii adapostului pe care il asigura speciilor de vanat. La speciile sedentare,au loc asa numitele „migratii sezoniere”, in cautarea unui adapost mai bun si a unei hrane corespunzătoare .
Arbustii forestieri, de-a lungul drumurilor si intre proprietatile agricole particulare, a canalelor de irigatii, în jurul stalpilor de inalta tensiune, constituie „oaze” salvatoare pentru vanat, indeosebi pe timpul iernii.
Asigurarea conditiilor de liniste si adapost este un alt factor important pentru vanat.

Daca exploatarile forestiere afecteaza linistea vanatului pe suprafete bine determinate si relativ restranse, desfasurandu-se in special iarna cand majoritatea speciilor nu au pui, in schimb pasunatul ilegal este un factor major care tulbura vanatul.

Vanatul are nevoie de liniste in special in perioada de crestere a puilor. Prezenta turmelor de animale si a cainilor hoinari in fondurile de vanatoare constituie un factor de stres covarsitor.
Traficul rutier si turismul afecteaza si el intr-o mica masura.
Putem imbunatati si asigura linistea vanatului prin: trasarea corecta a potecilor de vanatoare, interzicerea intrebuintarii cainilor gonitori in perioada de imperechere si fatare, interzicerea pasunatului in padure in special in perioada de fatare si mentinerea unui numar maxim de 2 caini care vor insoti turmele, acestia fiind echipati cu jujeu.

Combaterea cainilor hoinari de pe raza fondului si protejarea subarboretului, eventual extinderea lui, desisurile constituind loc predilect de adapost pentru numeroase specii.

Totii acesti factori sunt extrem de importanti pentru inmultirea si satisfacerea nevoilor vanatului. Iar daca ne dorim sa recoltam trofee viguroase si exemplare sanatoase, daca dorim sa asiguram vanat si celor ce vin in urma noastra trebuie sa ne preocupam si sa actionam in cel mai serios mod cu putinta !
In concluzie totul depinde de dragostea si grija noastra cu care daruim spre asigurarea si perpetuarea speciei, spre folosul si bucuria noastra !
Lavinia Pavel – Revista Diana

Leave a Reply

Your email address will not be published.