cinegetica

Emotii la caprior

Este prima data cand am ocazia sa recoltez un trofeu de caprior, fiind un vanat mare accesibil oricui.  Drept este ca nu am experienta deloc comparativ cu vanatorii adevarati, nu sunt nici macar debutant. Provenind dintr-o familie de impatimiti in ale vanatorii , cunoscand multi organizatori de vanatoare, in afara de tatal meu de la care am preluat cu drag minunatul sentiment al dragostei  fata de natura, am insotit mai multi vanatori dornici sa recolteze un caprior, am asimilat comportamentul si invataturile lor. Este inceputul lunii iulie. Limpezindu-se acum in albastru, cerul s-a arcuit dintr-un capat in altul al zarilor, iar Soarele a calcat peste ultimii nori, ce s-au retras smeriti din calea lui. Vanatul este linistit, armele ortacilor odihnindu-se cuminti. Doar impatimitii tagmei si adevaratii inmanuitorii ai condeiului, dupa ce au pandit cocosul de munte, ultima data … Prin varfuri lungi de conifere, indragostiti, au coborat vrajiti de farmecul rotitului si s-au grabit pentru a nu pierde, selectia capriorului. Este inceput de weekend, ma urc in masina dorind sa fug cat mai departe de diurna si agitatia din oras. Avand un prieten vechi care se ocupa de gestiunea unei rezervatii  la doar 25 km de Timisoara. Un parc bine gospodarit cu drumuri forestiere, poienite,  luminisuri, hranitori si observatoare.  Am  fost informata de paznicul de acolo ca exista un  tap care a mai fost vazut. Inainte sa se crape de dimineata am pornit in cunoasterea  terenului. Din jeep vad tapul, elegant, delicat, bland, un animal deosebit, care naste emotii si pasiuni nebanuite. Era in fata mea la 80 m, iesise in liziera padurii dar nu eram in pozitie buna de tragere si emotiile imi ingreunau si mai mult starea. N-as putea spune ca regret tocmai pentru ca animalul devenise aproape al meu. Minunea nu dureaza decat o alta frantura de clipa…iar vraja si`a terminat scena in cateva momente. Ne oprim in drum cautand cu privirile capriorul pe care il descoperisem. Zabovim un timp si hotaram sa ne intoarcem la cabana… Eu, urmaream trecerea timpului nerabdatoare pentru o noua seansa. Se apropie ora 19 inca este cald si zapuseala, stiu de la cei mai batranii ca vanatul va iesi mai tarziu, dar trebuie sa fim in teren cu cel putin doua ore inainte, pentru observatii in caz ca se schimba ceva. Ma aflu in acelasi hochstand de anul trecut foarte larg pentru mine inconjurata de o padure amestec de foioase,  biotop ideal pentru capriori si cervide. Imi scot carabina, o incarc, iau cateva linii de ochire dupa care o pun in colt. Imi pun binoclul la gat si ma asez linistita. E primul moment mult asteptat, relaxarea in care ma simt rupta de cotidian, contopindu-ma cu natura…dar ma dezmeticesc repede si incep sa cercetez imprejurimile. Vad undeva in dreapta mea, o limba de padure ce iese oarecum din conturul lizierei, aparand ca un pinten infipt in iarba poienii. Din cauza lui, nu pot sa vad intreaga margine din dreapta, fapt constatat si cu un an in urma… Un verde crud tesea urzeala plantelor de tot felul, ascunzand triluri risipite de pasaret, ce purtau dintr-un copac in altul portativele padurii…  desprinzand toate zumzetele si miresmele unui inceput de vara tanara si plina de fagaduinta. Abea ajunsesem iar sus aud fosnet in frunza cazuta de fag observ indata doua scroafe cu purcei de anul acesta grabind pasul spre padure. La scurt timp, un pilc de mistreti. Niciodata nu am avut noroc sa vanez acest soi de vanat, acuma au venit singuri spre mine pe cand asteptam sa aud capriorul “brahnind”. In aceasta parte a tarii nu se spune despre tap ca latra ci ca “brahneste”. Deodata, o flacara maiastra se desprinde din linia de roadere a padurii cu pasul delicat. Cu mana tremuranda cercetez prelung cu binoclul… vad doar o femela gestanta, alaturi, un ghem de blanita de culoarea flacarii c-un capusor minuscul in care licareau doi ochii ca doua boabe de ploaie ori de lacrimi. Simt cum se umple de bucurie pana si cea mai dosnica parte a fiintei mele…  Dar convingerea ca panda, va avea un rezultat similar anului trecut, indoiala incepe sa capete contur. Scot aparatul de fotografiat pentru a surprinde gingasia scenei care imi transmitea sentimente materne. Privesc din cand in cand spre coltul din dreapta, acolo unde anul trecut nu vedeam nimic, dar acum, odata cu schimbarea locului de panda, am o buna perspectiva. Presimt ca acolo sunt sperantele mele fiind singurul loc ce iese din tiparul obsesiv al peisajului. Amurgul se destrama-n violet, ca in versurile bacoviene iar zumzetul insectelor se imprastie si el, in cioburi mici de ecouri. Desi conturata confuz in umbra padurii, ochiul meu deprins cu intunericul a identificat o silueta purpurie, aparuta in marginea padurii. Imi ascult instinctul, am ridicat carabina incet si am fixat crucea lunetei direct pe spata  animalului. Vad un caprior de trofeu! Pentru o zona in care de ceva anii buni, nu s-au mai vanat decat trofee degenerate, bucuria unei astfel de intalniri, era pe deplin justificata. Am coborat luneta in lungul gatului, fixand-o acolo unde trebuie… mana si palmele transpirate imi tremurau iar bataile inimii erau incontrolabile, incercand sa ma linistesc, secundele curg prabusindu-se in cascada timpului… printr-o miscare de reflex, trag cu convingere, pocnitura puternica ii pune capat repede si apuc sa vad o clipa din imagine in care tapul se prabuseste in foc. Am simtit caldura unei bucurii si eram mandra ca am reusit sa lovesc cu atata maestrie, traiesc si ultimul moment placut al pandei, momentul invingatorului, al satisfactiei depline… Cobor indreptandu-ma spre adversarul rapus… dar ciudat, imaginea din fata ochiilor mei umezi era dureroasa si plina de remuscari. De ce am ucis acest animal frumos si istet care invioreaza pajistile noastre ?Trag profund aer in plamani de parca as fi vrut sa extrag toata clorofila din jur.  Amintindu-mi de cuvintele mentorului meu in vanatoare, rup cu parere de rau o ramura verde si ma duc sa-mi cinstesc cum se cuvine adversarul. Am incheiat o vanatoare plina de emotii, meditez … imi dau seama ca sunt multumita de stilul meu de viata si ca pot trai din plin momente alese!

Leave a Reply

Your email address will not be published.