cinegetica

Dimineti cu zambet

Dupa indelunga asteptare in care pasiunea nepretuita a vanatorului impins de o dorinta nebuna a ajuns la final, iata, a venit si ziua cea mare, prima vanatoare la “goana” din an dar si prima la care particip. Cu ochii inchisi sorbind din vinul cald incerc aceeasi senzatie ca a luptei ce sta sa inceapa. Doar un pic inainte am intrat in pacea naturii ce va fi zguduita curand, zgomotul masinilor in drum spre locul intalnirii. Inca nu s-a crapat bine de ziua, aud vocea lui nea` Miti pusa pe saga, Gicu povestind autenticile intamplari vanatoresti. Tacerea noptii tulburata de rasetele acestor strasnici vanatori. Deschid ochii, e frig si vant dar e bine, rasetele, veselia si povestile  lor ma trezesc usor parca zicandu-mi ,,Hai domnita vanatorii, ascuteti simturile vrednica urmasa a Dianei. E o dimineata ideala pentru goana la mistreti !”  Zambesc si imi aduc aminte de o poezie,  ce bine s-a potrivi ,,Mistretul cu colti de argint” himera si dorinta oricarui vanator.  Ma uit la acesti oameni sculptati in bataia rasaritului, iesiti parca dintr-o poveste vanatoreasca de-a lui tata.

Chipurile lor se transforma in ochi ageri, privire setoasa si fete serioase, e timpul sa citim regulile de protectie a muncii, sa semnam autorizatiile si  sa stabilim locul fiecaruia in stand. Urmand ca gonacii sa inainteze spre ascunzisurile soldanilor cu colti arcuiti, isi stapanesc cainii care nu mai au rabdare, stiind ce ii asteapta, vantu aduce trezire salbaticiunilor odata cu prima raza a soareleui. Mai sus ne asteapta sa ne de-a binete ,,La drum !,, zice Gicu si zimbesc privindul pe Liviu cel tacut pana acum si parca amortit ca natura, tresarind, oare din ce ganduri a fost scos? zambeste si porneste incet, agale. Urcam usor iar pasul se mareste o data cu trezirea naturii, cu frigul ce musca din noi si cu vantul ce se zbenguie pe linga urechile mele, bucurandu-se ca are pe cine stinjeni. Aud vocea lui nea` Miti  ,,Mai omuleee…” ma intreb cine ia picat la indemana, Gicu, impunator ii face semn din ochii sa coboare glasul. Zgomote de stropi ma fac sa ma apropii de balta pe langa care treceam si deodata, oglindirea Dianei ce ma priveste din apa imi spune ,,catare plina”!

Ma umplu de curaj, sunt pregatita de noua experienta si dornica sa invat de la vanatori batrani. Ma grabesc sa ii ajung din urma, suntem repartizati fiecare la locul sau de catre organizatorul vanatorii urmand ca ultimii sa inchida linia, apoi fiecare isi va pregatii locul de la stand, ca nu cumva la o eventuala apropiere a vanatului sa fim dati de gol de vreo creanga rupta sub picioare. Si cum asteptarea este cea care sporeste senzatia si da nastere la momente unice cand adrenalina este maxima ma pregatesc pentru o liniste deplina in asteptarea vierilor ce isi au salasul printre spini si grohotisuri ca asa ii place salbaticiunii sa stea ziua ascuns in locuri ferite. Dupa o vreme se aude focul care da startul de inceperea goanei, bataiasii dau glas in speranta ca vor scoate vanatul din ascunzisuri spre tevile vanatorilor pregatitii sa doboare animalul cu coltii sai ascutiti. De acum nu pot decat sa astept, arma fiindu-mi incarcata si pregatita de tragere, orice miscare ma face sa tresar din ganduri atentia-mi sporeste dar dupa o privire atenta nu pot sa constat decat ca este un miraj al imaginatiei  sporit parca de asteptare. Trecute in graba, zecile de minute de neclintire aduc cu ele si vocea tot mai apropiata al gonacilor care fara oprire glasuiesc in vaile adinci insotiti de cainii care latra cu putere la mirosul fiarelor. Atentia si concentrarea au facut ca frigul si ploaia care a cazut toata dimineata sa nu fie bagate in seama chear daca privelistea era una de taram infrigurat.

Se aud primele focuri pe linia standurilor, tresar, nu-mi pot stapanii emotile intalnirii cu fiara dezlantuita, impinsa de cainii viteji care par niste soldati gata sa sfasaie din inamic, dupa atata emotie nu pot decat sa sper ca va venii si la mine mistretul in armura neagra, cu mantie tepoasa si sabie argintie dar tot mai mult astept si sangele care clocoteste in vene ma inabusa, privirea imi este precum a vulturului ce priveste din inaltimi, agera si atintita. In sinea mea stiam ca nu sunt pregatita indeajuns, trebuie luati in calcul mai multi factori: tipul de arma, balistica, viteza vanatului, pozitia si facuta in consecinta o corectie de tragere .

Sunt intrerupta din ganduri de catre un sunet de corn, o strigare care anunta sfarsitul vanatorii, una in care am avut parte de cea mai frumoasa experienta ca va ramene in minte si sufletul meu. In alta zi se va naste si povestea mea de vanatoare !  Azi, sunt partasa la bucuriia acestor suflete dragi alaturi de care am invatat ca vanatoarea e intradevar o pasiune nobila, totodata, un sport solicitant. Au cazut exemplare frumoase, vor curge canile cu vin, ca sangele acestor marete animale inainte de a fi abatute de un tunet.  Ne stragnem la o masa imbelsugata si retraim impreuna fiecare moment.

Leave a Reply

Your email address will not be published.