cinegetica

Cartea naturii

De cand m-am nascut, in casa parinteasca au existat arme, trofee si tablouri avand ca motivatie vanatul si vanatoarea.  Pasiunea a existat si s-a transmis din generatie in generatie, din spre bunicii tatalui meu.  In diminetile de toamna pline de farmec si culoare, imi amintesc cu drag si parca simt si acum mirosul de cimbrisor proaspat, dafin, chimen, rozmarin sau coriandru, venind din bucataria mamei, care gatea cu multa pricepere gulas de caprioara sau mistret. Tata, macelar de meserie, cunostea o sumedenie de retete iar in preparate vanatoresti era neintrecut. Carnaciorii afumati si pastrama de fazan sau cerb era nelipsita din camara din spatele casei, amenajata rustic cu motive ardelenesti. Blidarul atarnat pe perete, trofeele de caprior si pene de fazan usor prafuite, impodobeau interiorul. Inca de la o varsta extrem de frageda, 5-6 ani insistam sa fiu luata la vanatoare, ardeam de curiozitate si dorinta sa aflu ce se petrece in spatele acestei actiuni haiducesti. Multe povestioare haioase si primejdioase au auzit urechile mele, nu imi scapa nici o actiune din tot ceea ce se intampla (mentionez ca la fel sunt si azi…) J) .  In viziunea mea, vanatorii erau niste barbati puternici, hotarati, responsabili, iubitori de natura, foarte spirituali si veseli.  In vremea aceea tatal meu era paznic de vanatoare pe doua fonduri din Judetul Timis. Intreaga viata ii era organizata in functie de sezon si activitatile care se petreceau la nivelul de care el raspundea. Sa strabati aproape in fiecare zi  de-a curmezisul cateva sute de hectare de teren  pentru a verifica locurile de hranit, sarariile, scaldatorile si posibili daunatori, nu era la indemana oricui. Tata a incercat mereu sa ma indeparteze protejandu-ma de aceasta „lume vanatoreasca” in care majoritatea considera ca partea feminina nu isi gaseste locul si activitatea barbateasca este destinata numai lor. M-am incapatanat, sa invat, sa cunosc si sa intru pas cu pas in lumea vanatorilor care este si acum foarte controversata, iar cu trecerea mea de la inocenta in femeie cu judecata si pregatire pentru ceea ce doream, l-am determinat pe cei care ma iubeau, sa inteleaga caci dorinta de a depasi aceste bariere este puternica. Eram constienta ca nu sunt singura femeie din regiune devenita vanator iar asta ma motiva mai mult. Cu fiecare amintire retraiesc emotii si sentimente pline de entuziasm. Primul fazan dobandit, primul iepure sau primul caprior urmat de botez care tine de etica si traditie vanatoreasca, imi vor ramane meu amintiri de neuitat. Constiinta de vanator ma indeamna sa scriu, prin asta, doresc sa atrag atentia tuturor iubitorilor de natura.  „Vanatoarea nu inseamna numai distractie si relaxare in natura, a fi vanator presupune foarte multe obligatii si responsabilitatii, de aceea in toate articolele de pana acum , am dorit sa accentuez notiunile care tin de etica si lege „. Prin inmultirea numarului de vanatori, care nu se implica si nu le face placere hranirea si ajutarea vanatului in sezonul de iarna, care nu considera vanatoarea un sport nobil si  recreeativ. In cele mai multe cazuri se percepe fiecare activitate ca pe un act prin care se recurge la metode „criminale”.  Este greu si dureros sa subliniez aceste lucruri care se intampla in mintea a 80% dintre vanatori, pe ceilalti 20 % ii stimez si le ofer aprecierile mele pentru tot ce fac. Doresc sa insist asupra calitatilor pe care ar trebui sa le aibe si sa si le insuseasca fiecare vanator si nu vorbesc doar despre ceea ce numim etica vanatoreasca. Cunoasterea si recunoasterea principalelor specii de vanat, pasari si animale, care se gasesc in fauna Romaniei, caracteristicile, modul de viata, hranirea, perioada de imperechere, in special : perioadele de vanatoare legale pentru fiecare specie in parte, metodele de vanare aplicabile dar si posibilitatea valorificarii blanii si a trofeelor.  Avem nevoie de vanatori care respecta reglementarile in vigoare. Tot odata, avem nevoie de, vanatori care deosebesc speciile de interes cinegetic la care vanatoarea este interzisa cu desavarsire pentru a prevenii in continuare disparitia lor. Voi enumera cateva exemple: mamifere de interes vanatoresc: Lupul (Canis Lupus), Nurca (Lutreola lutreola), Pisica salbatica (Felix silvestris), Ursul (Ursus arctos), Vidra (Lutra lutra)  Zimbrul (Bison bonasus) si pasari din fauna salbatica la care vanarea este interzisa : Cocorul-mare (Grus grus),  Rata-cu-cap-alb (Oxyura leucocephaia), Garlita-mica (Anser erythropus).  Sitarul de padure (Scolopax rusticola), vanarea lui este permisa toamna, la sarite cu cainele, pasajul de primavara fiind interzis, unul dintre motive ar fi tirul deosebit de greu din cauza coronamentului arborilor, existand riscul sa fie impuscate sau in cel mai rau caz, femelele. Speciile daunatoare, cum ar fi : gioara griva, cotofana ; vanarea lor este permisa tot timpul anului. Etc… Vanatorul pe langa dobandirea unui minim bagaj de cunostinte despre fauna romaniei si a biotopului fiecarei specii, trebuie sa detina o mare stapanire de sine, intelepciune, rabdare, cumpatare, rezistenta fizica, iubire si daruire. Pe langa calitatile morale si sufletesti trebuie sa isi deschida ochii, sufletul si sa-si isi arate respectul fata de vanatul doborat. Dobandirea a catorva notiuni de balistica, conditionarea si pregatirea blanurilor, trofeelor.  Se poate numi, cu adevarat vanator acela care indeplineste aceste calitati pe langa multe altele pe care numai ratiunea fiecaruia le poate cunoaste. In vremurile apuse, vanatoarea, element al existentei, se vana pentru supravietuire si se vana mai mult decat in zilele noastre, neexistand arme performante ca acum, vanatorii foloseau unelte ascutite si vanau fara restrictie tot anul. Acum din cauza vanarii excesive, exista numeroase  specii pe cale de disparitie. Iar asta e trist si adevarat ! Ca sa ne bucuram de natura si minunatiile care ne sunt oferite, trebuie sa oferim in aceeasi masura, asigurand perpetuarea speciei spre folosul si bucuria noastra.

Cartea naturii – publicat in revista Diana, Timisoara

Lavinia-Flavia Pavel

Leave a Reply

Your email address will not be published.